Dacă guvernarea s-ar baza pe experiența autentică europeană, atunci sunt convins că reforma ar arăta cu totul altfel
În ultima
vreme s-au intensificat discuțiile legate de documentul propus de ministrul MEC
cu privire la absorbția unor universități și institute de cercetare.
Atât autorii
cât universitarii și cercetătorii spun într-un glas că schimbarea este necesară
din cauza sistemului ineficient al învățământului superior și cercetării după
reforma din 2017.
Dar autorii nu
aduc argumente clare ce se va întâmpla, iar ceilalți nu propun o alternativă. Cu
regret, au loc discuții sterile, noi vrem așa, iar noi (ceilalți) nu vrem
așa...
Nu se știe care
va fi soarta cercetării, universităților și institutelor absorbite, nu se știe
care va fi finanțarea pentru cercetare și universități, care vor fi salariile
universitarilor și a cercetătorilor, nu se cunoaște cum va avea loc competiția
proiectelor, organizarea susținerilor de teze, atunci când totul va fi într-o „oală”
plină cu incertitudini. Toate aceste și multe altele trebuie să fie prevăzute
în proiectul de hotărâre a Guvernului.
Se perpetuează
anumite minciuni, care merită a fi combătute. Un fost ministru al MEC, care a
mințit în 2017, declarând că europenii
au susținut luarea institutelor științifice de la Academie, cu regret, astăzi
continuă să spună același minciuni. Iată ce au spus răspicat experții europenii: „să se protejeze actuala capacitate publică de cercetare și inovare
a Republicii Moldova ca un Minim Absolut, asigurându-se menținerea
capitalului fizic, intelectual și uman al instituțiilor de cercetare din
Moldova și consolidarea acestora. Trebuie păstrată, în special, capacitatea de
cercetare și independența politică a ASM, în calitate de instituție principală
de cercetare în țară, precum și capacitatea de cercetare a institutelor din
cadrul ministerelor și a universităților, pentru a evita o degradare periculoasă
a bazei de cunoștințe a țării și impactul acesteia asupra dezvoltării
socio-economice a Moldovei”.
Un
exemplu elocvent poate servi Institutul de Farmaceutică, care după ce a fost
transmis Universității de Medicină, la propunerea președintelui țării, s-a
transformat într-un simplu laborator. Și noi știm de ce s-a insistat atunci, ca
să nu mai știe nimeni ce medicamente se aduc în țară.
De menționat că unele țări
post-sovietice au încercat să facă reforme similare și nu au avut decât probleme.
De exemplu Georgia regretă
desființarea practică a Academiei de Științe, iar mai târziu s-a încercat chiar
restabilirea ei, dar, din păcate, încă nu au reușit, deoarece toate
proprietățile institutelor au fost vândute sau privatizate, iar transferul
angajaților științifici în sistemul de învățământ superior nu a adus decât o
bătaie de cap și, mai mult, potențialul științific serios pe care îl deținea
Georgia s-a pierdut și actualmente nici nu au resurse financiare suficiente
pentru a restabili institutele.
În Turkmenistan institutele
au fost transmise la universități iar academia lichidată, dar și-au revenit în
fire după trecerea în neființă a lui Turkmenbași și au reînviat-o, cheltuind sume
exorbitante din bugetul de stat.
În Uzbekistan, institutele
academiei au fost date universităților, dar când au văzut cu ce problemă se
confruntă atât știința, cât și educația, au fost returnate urgent înapoi.
În Kazahstan, Academia a fost
transformată într-o organizație obștească, institutele transmise
universităților, apoi ele au dispărut. Actualmente este dispoziția președintelui
țarii de a restabili Academia ca o
instituție națională și a crea de urgență institute de cercetare pe lângă
academie.
În țările baltice academiile au
fost desconsiderate și chiar desființate din considerente ideologice, ca
aversiune față de sovietic.
O parte din institute s-au contopit
cu universitățile, o alta parte - au rămas institute naționale, unele au format
societăți pe acțiuni cu mediul de afaceri și în sfârșit după formarea unor
academii noi, naționale, europene, care erau înzestrate cu capacitatea de a
forma persoane juridice, ultimele au primit dreptul de a avea institute.
De exemplu în Letonia din
1994, nu mai există institute de cercetare științifică atașate Academia de
Științe. Cu toate acestea, LAS cooperează atât cu fostele sale institute, cea
mai mare parte dintre acestea fiind integrate în diferite universități sau sunt
de nivel național.
Academia de Științe din
Lituania, în conformitate cu competența stabilită în legile lituaniene, îndeplinește
funcția unui minister al științei (ca și in Moldova după reforma din 2004, până
în 2017), prin realizarea politicii de stat în domeniul științei și studiilor,
totodată îndeplinește funcții de expertiză a problemelor strategice ale țării. Din
cele 29 de institute de cercetare științifică de stat care funcționează în
prezent, 24 de institute au fost înființate și extinse de Academia de Științe.
Legea Republicii Lituania
privind știința și educația, art. 37, statutul institutului de cercetare:
1. Cerințele privind
conținutul actului constitutiv al institutului de cercetare științifică sunt
determinate de prezenta lege și de legile care reglementează forma juridică corespunzătoare
a persoanei juridice. Statutul institutului de cercetare trebuie să precizeze
direcțiile cercetării științifice și dezvoltării sale experimentale.
2 . Statutele Institutelor
de Cercetare Științifică de Stat se aprobă de Guvern.
În Estonia legea
Academiei Estoniene de Științe prevede în art.17, cu privire la instituțiile academiei
umătoarele:
(1) În baza unei hotărâri a
adunării generale, Academia poate înființa instituții care au buget și cont
bancar propriu și ale căror funcții și baze de funcționare sunt stabilite în
statutul instituției.
(2) Statutul unei instituții
a Academiei se aprobă de adunarea generală a Academiei și se înregistrează la
Ministerul Educației și Cercetării.
(3) O instituție a Academiei
va fi condusă de un director cu care Secretarul General al Academiei încheie un
contract de muncă pe o perioadă determinată în numele Academiei. Directorul
instituției care îndeplinește funcții de cercetare este ales pentru un mandat
de până la cinci ani, iar consiliul de supraveghere se formează ca organ
consultativ al directorului. Procedura pentru alegerea directorului și formarea
consiliului de supraveghere este prevăzută în statutul Academiei.
(4) O instituție a Academiei
raportează asupra activității sale președintelui Academiei care exercită
supravegherea activităților instituției.
(5) Academia și instituțiile
Academiei se înscriu în registrul de stat al autorităților guvernamentale de
stat și locale, în conformitate cu procedura prevăzută.
Acum să vedem ce prevede Legea
privind organizarea Cercetării și
Dezvoltării din Estonia:
§5. Statutul juridic al instituțiilor
de cercetare și dezvoltare,
(1) O instituție de
cercetare și dezvoltare poate fi înființată ca agenție de stat, agenție de
autoritate locală, persoană juridică de drept public, agenție a unei persoane
juridice de drept public, persoană juridică de drept privat sau agenție de
drept public, persoană juridică de drept privat.
Autorii proiectului moldav se inspiră mult din
experiența țărilor baltice, îndeosebi când se vorbește despre lipsa
institutelor de cercetare în sistem. Cu regret aceasta este departe de adevăr.
Iată, spre exemplu. prevederile statutului Institutului pentru Studii Avansate
a Academiei Estone de Științe:
1. Institutul pentru Studii
Avansate, Academia Estonă de Științe („Institutul”) a fost înființat la 24
aprilie 2013 prin rezoluția nr. 5 din Adunarea Generală a Academiei.
2. Institutul, fiind o instituție a
Academiei, este supus autorității Academiei și acționează sub supravegherea
acesteia.
În privința Academiei Române - este
un foarte bun exemplu de urmat, dar să nu uităm că AR a fost înființată ca
instituție de protecție și dezvoltare a limbii și identității românești și noi
suntem în lista fondatorilor. Care este misiunea academiei moldave. La aceasta
întrebare ar trebui să răspundă academicienii, atunci și atitudinea societății
și guvernării poate s-ar schimba.
Sper că aceste sugestii și multe
altele apărute în rezultatul discuției ne vor permite să renunțăm la această
idee proastă și să ne concentrăm asupra unei reforme mai aproape de
realitățile Moldovei și țărilor din regiune.
Acad. Prof. Gheorghe Duca – membru
de onoare al AR, președintele Societății de Chimie din Republica Moldova
11.07.22
Suplimentar puteți vedea articolele:
Comentarii
Trimiteți un comentariu