Factorul de impact (FI), criteriile Q1, Q2, Q3 și Q4 și H-indexul pentru clasificarea articolelor, revistelor științifice și aprecierea performanței cercetătorilor

Discutăm deseori despre modalitățile de evaluare a rezultatelor cercetărilor științifice și dorim sa cunoaștem care sunt acele unitați internaționale care  cuantifică calitatea rezultatelor cercetărilor. 

Acest subiect este și mai interesant pentru tinerii cercetători, fiind la început de cale și aplicând la diverse apeluri de proiecte sau concursuri.

 În acest sens am primit cîteva explicații din partea domnului academician Duca Gheorghe președintele Societății de Chimie din moldova.

 Pentru articole științifice:

Articolele științifice sunt de obicei clasificate după factorul lor de impact, care este o măsură a influenței lor în comunitatea științifică. Factorul de impact este calculat prin numărarea citărilor primite de un articol într-un anumit interval de timp. Cu cât un articol este citat mai des, cu atât factorul de impact este mai mare.

În general, există patru categorii principale de factor de impact:

·       Factor de impact mare: acestea sunt reviste de top care publică cercetări remarcabile și care sunt citate frecvent în alte publicații științifice. Aceste reviste au de obicei un factor de impact foarte mare și sunt considerate de multe ori ca fiind cele mai prestigioase din domeniul lor. De exemplu, ”Nature” și ”Science” sunt două dintre cele mai bune exemple de reviste cu un factor de impact mare.

·       Factor de impact mediu: acestea sunt reviste care publică cercetări de calitate bună, dar care nu sunt la fel de bine cotate ca cele din prima categorie. De obicei, aceste reviste sunt specializate într-un anumit domeniu și sunt recunoscute în comunitatea științifică pentru publicarea de cercetări importante.

·       Factor de impact scăzut: acestea sunt reviste care publică cercetări de calitate mai mică și care nu sunt citate la fel de des ca cele din categoriile de mai sus. Ele sunt adesea specializate într-un domeniu mai îngust sau publică cercetări mai specifice.

·       Reviste necotate: acestea sunt reviste care nu sunt luate în considerare în calculele de factor de impact și care publică adesea cercetări într-un domeniu mai restrâns sau mai puțin cunoscut.

 

Clasificarea articolelor științifice după Q₁, Q₂, Q₃ și Q₄ se referă la împărțirea acestora în patru categorii în funcție de locul lor în ierarhia de calitate a revistelor în care au fost publicate. Această clasificare se bazează pe factorul de impact al revistelor, care este determinată de frecvența cu care articolele publicate în acestea sunt citate de către alți cercetători.

Astfel, articolele publicate în revistele cu cel mai mare factor de impact sunt încadrate în categoria Q₁, în timp ce cele publicate în revistele cu un factor de impact mai mic sunt încadrate în categoriile Q₂, Q₃ sau Q₄. Această clasificare este utilizată în special pentru evaluarea calității cercetărilor și a performanței cercetătorilor.

Aceste clasificări se utilizează ca metode de evaluare a calității articolelor științifice, dar de menționat că ele nu iau în considerare alte aspecte importante, cum ar fi originalitatea și relevanța cercetării, sau calitatea metodologiei utilizate în cercetare.

 Pentru reviste științifice:

În cazul revistelor, sistemul se bazează pe factorul de impact al revistelor (eng. journal impact factor), care este o măsură a frecvenței cu care articolele dintr-o anumită revistă au fost citate într-un anumit interval de timp. Factorul de impact este calculat de Thomson Reuters (acum parte a Clarivate Analytics) și este publicat în jurnalul anual Journal Citation Reports.

Revistele sunt clasificate în funcție de factorul lor de impact în patru categorii, denumite "cartiere" (quartiles) sau "criterii Q". Astfel, cele mai bune 25% dintre reviste (cele cu cel mai mare factor de impact) sunt clasificate în primul cartier (Q₁), urmate de cele din al doilea cartier (Q₂) și așa mai departe.

Criteriile Q pentru reviste științifice reprezintă un sistem de clasificare a revistelor academice, utilizat în principal în domeniile științelor naturale și ingineriei.

Criteriile Q sunt utilizate de cercetători și universități pentru a evalua importanța și prestigiul unei reviste în domeniul lor de cercetare.

 Pentru cercetători (Indicele Hirsch):

H-index (sau indicele Hirsch) este un indicator bibliometric utilizat pentru a măsura impactul și productivitatea cercetătorilor. A fost inventat de fizicianul Jorge Hirsch în 2005 și este calculat luând în considerare numărul de lucrări publicate de cercetător și numărul de citări primite de acestea.

H-indexul se calculează astfel: se iau toate lucrările publicate de un cercetător și se aranjează în ordine descrescătoare a numărului de citări primite de fiecare lucrare. H-indexul este numărul maxim "h" astfel încât primele "h" lucrări au cel puțin "h" citări fiecare.

De exemplu, dacă un cercetător are 10 lucrări, iar primele 5 au cel puțin 5 citări fiecare, în timp ce celelalte 5 au mai puțin de 5 citări fiecare, atunci H-indexul acestui cercetător este 5.

Revistele științifice la fel  utilizează adesea H-indexul cercetătorilor pentru a evalua calitatea și impactul lucrărilor acestora. În general, cercetătorii cu un H-index mai mare sunt considerați mai influenți și mai prestigioși în comunitatea științifică.  În plus, revistele utilizează H-indexul pentru a selecta recenzorii sau pentru a lua decizii privind publicarea lucrărilor.

Prezentăm în calitate de exemplu indicatorii de calitate pentru revista „Chemistry Journal of Moldova”:

SCOPUS Journal Metrics for year 2021:

H-index = 7;

Cartier = Q₃;

CiteScore = 1.5;

SNIP = 0.531;

SJR = 0.195