Prezent o viziune care explorează relația dintre chimie și ecologie, conflictele și complementaritățile lor, precum și exemplele concrete ale modului în care aceste științe pot colabora pentru a construi un viitor sustenabil.
„La vie, c’est un procédé chimique” („Viața este un proces chimic”), spunea chimistul francez Antoine-Laurent Lavoisier.
Deci Chimia este esențială pentru înțelegerea compoziției și comportamentului materiei. De-a lungul secolelor, chimia a contribuit la progresul umanității prin invenții și descoperiri revoluționare: de la medicamente care salvează vieți, până la materiale inovatoare și tehnologii moderne. Cu toate acestea, dezvoltarea chimiei nu a fost lipsită de costuri ecologice. Poluarea industrială, pesticidele, emisiile toxice și alte efecte secundare ale utilizării necontrolate a substanțelor chimice au ridicat semne de întrebare asupra impactului acestei științe asupra mediului.
Problema nu constă însă în chimie ca știință, ci în modul în care aceasta este aplicată. Înțelegerea proprietăților chimice și a proceselor reactive ale substanțelor permite găsirea de soluții pentru problemele ecologice și sociale actuale. Aceasta transformă chimia dintr-o sursă a problemelor într-un instrument puternic pentru soluționarea lor.
Ecologia, definită de Ernst Haeckel ca ”știința despre casa organismelor vii”, a apărut ca o știință distinctă la începutul secolului XX. Totuși, rădăcinile ecologiei pot fi urmărite încă din antichitate, la Aristotel și Teofrast, care au descris interacțiunile dintre animale și habitatul lor.
Rolul său fundamental în bunăstarea ecosistemelor și în agricultura sustenabilă a fost observat pentru prima dată de chimistul german Justus von Liebig, care a demonstrat că fertilitatea solului și rata recoltei de grâne sunt direct legate de compoziția chimică a solului. El a explicat modul în care nutrienții, precum azotul, fosforul și potasiul, influențează creșterea plantelor, stabilind astfel o bază solidă pentru înțelegerea impactului chimiei asupra ecosistemelor și agriculturii moderne.
În prezent, ecologia joacă un rol esențial în abordarea crizei de mediu. Schimbările climatice, pierderea biodiversității și poluarea apei, aerului și solului sunt provocări globale care necesită intervenții bazate pe cunoștințe ecologice. Importanța ecologiei constă în capacitatea sa de a oferi o înțelegere holistică a mediului și de a propune soluții pentru menținerea echilibrului natural.
Deși la prima vedere chimia și ecologia par opuse, în realitate acestea se completează reciproc. La intersecția dintre cele două a apărut chimia ecologică, o disciplină interdisciplinară care explorează aspectele chimice ale interacțiunilor dintre organisme și mediu. Aceasta include domenii precum:
- Chimia mediului - studiază fenomenele chimice și biochimice din mediu.
- Chimia verde - dezvoltă procese și produse chimice care minimizează impactul asupra mediului.
- Ecologia chimică - se ocupă cu studiul substanțelor chimice implicate în interacțiunile dintre organisme.
- Chimia ecologică - examinează modul în care compoziția chimică a mediului influențează viața și invers.
În Republica Moldova, chimia ecologică a fost promovată intens începând cu anii 1980. Un moment de cotitură a fost înființarea, în 1992, a Catedrei de Chimie Industrială și Ecologică la Universitatea de Stat din Moldova (acad. Gh.Duca) și laboratorul de Chimie Eclogică la Institutul de Chimie (acad. T. Lupașcu). Acestea au fost primele instituții din țară specializate în chimie ecologică, formând cadre universitare și cercetători care să abordeze problemele de mediu prin prisma chimiei.
Moldova a demonstrat o implicare remarcabilă în domeniul chimiei ecologice. Proiectele și cercetările derulate aici au avut un impact semnificativ, nu doar pe plan local, ci și internațional.
Printre realizările importante se numără:
- Educație - publicarea a peste 500 de articole, 20 de monografii și traducerea primului manual de chimie ecologică în trei limbi.
- Cercetare - proiecte precum tratarea produselor secundare vinicole, a apelor reziduale menagere și textile, utilizarea eficientă a cărbunelui activ și dezvoltarea de soluții tehnice pentru obținerea biogazului.
- Inovație - dezvoltarea preparatelor ”Cerrera” și „Enoxil”, obținute prin utilizarea peroxidului de hidrogen, ultima din semințele de struguri, care prezintă proprietăți antioxidante, antifungice și antibacteriene.
Criza ecologică globală, amplificată de schimbările climatice și poluarea industrială, necesită o colaborare mai strânsă între chimie și ecologie. Chimia verde, bazată pe principii sustenabile, și chimia ecologică, care explorează metode de tratare a deșeurilor și reciclare, oferă modele de dezvoltare viabile.
Pentru a face față provocărilor, este esențială educarea unei noi generații de specialiști capabili să aplice chimia într-un mod sustenabil. Universitățile și centrele de cercetare din întreaga lume joacă un rol crucial în acest sens.
„Chimia versus Ecologia” este mai degrabă un mit decât o realitate. Cele două discipline sunt mai degrabă complementare decât conflictuale. Prin colaborare, chimia și ecologia pot transforma provocările ecologice în oportunități de inovare și progres. Rolul lor comun în construirea unui viitor sustenabil este esențial, demonstrând că, deși par opuse, ele sunt, de fapt, două fețe ale aceleiași monede – știința care susține viața.
Acad. Prof. Gheorghe Duca
Comentarii
Trimiteți un comentariu