Academicianul Antonie Ablov. Fondator al Chimiei Coordinative în Republica Moldova

Biografie și Formare Academică
Academicianul Antonie Ablov (16 august 1905, Odesa – 18 mai 1978, Chișinău) a fost una dintre cele mai marcante personalități ale chimiei anorganice și coordinative din Republica Moldova. A urmat studiile la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, absolvind Facultatea de Fizică și Chimie în 1927 și Institutul Chimico-Tehnologic în 1931. În 1932, și-a susținut teza de doctorat sub îndrumarea profesorului Nicolae Costăchescu, abordând efectele substituenților asupra numărului de coordinație al unui metal.

Cariera și Contribuțiile Esențiale
În perioada 1927-1940, a activat ca asistent la Universitatea din Iași, iar ulterior, ca inginer-cercetător la Asociația „Astra Română” (1939-1940). După 1940, a avut un rol fundamental în dezvoltarea chimiei academice din Republica Moldova, fiind șef al Catedrei de Chimie la Institutul Agricol „M. Frunze” și unul dintre fondatorii Facultății de Chimie a Universității de Stat din Chișinău, unde a fost primul decan și șef al Catedrei de Chimie Anorganică (1946-1959). În 1954, a preluat conducerea Laboratorului Chimico-Analitic al Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a URSS, care a devenit ulterior Institutul de Chimie, pe care l-a condus între 1965 și 1975.

Realizări Științifice și Inovații
Academicianul Ablov a fost un pionier în chimia compușilor coordinativi, fundamentând școala științifică moldovenească în acest domeniu. Descoperirea fenomenului influenței trans în dioximații cobaltului(III), cunoscut sub denumirea de „Carte întredeschisă”, a reprezentat o contribuție semnificativă la chimia teoretică și aplicată. Studiile sale au integrat metode spectroscopice avansate (IR, UV-VIS, RMN, RMG, magnetochimie) pentru analiza structurilor moleculare și proprietăților compușilor coordinativi.

Aplicații Practice și Impact Industrial
Cercetările lui Ablov au condus la implementarea unor catalizatori pentru industria textilă, utilizați la combinate din Rusia, Ucraina și Republica Moldova. În plus, a demonstrat că dioximații cobaltului pot fi folosiți ca modele biologice pentru studiul mecanismelor de acțiune ale vitaminelor, în special vitamina B12, deschizând noi perspective în biochimia metalelor de tranziție.

Distincții și Recunoaștere Academică
Pentru meritele sale excepționale, i-au fost acordate numeroase distincții, printre care:

·        Ordinul „Revoluția din Octombrie” (1971),

·        Titlul de „Om Emerit al Științei din RSSM” (1966),

·   Premiul de Stat al RSSM (1983, post-mortem). 

A fost membru activ al Prezidiului Academiei de Științe a Moldovei (1961-1978) și președinte al Secției de Chimie a Consiliului Științific pentru Chimia Anorganică al AȘ a URSS (1966-1978).

Moștenire și Discipoli
Academicianul Ablov a format o nouă generație de chimiști, îndrumând 65 de doctoranzi și 10 doctori habilitați. Printre discipolii săi se numără academicienii Nicolae Gărbălău, Aurelian Gulea, Constantin Turtă și alții. De asemenea, a organizat și promovat Conferința „Metode Fizice în Chimia Coordinativă”, care a devenit o tradiție în domeniu.

Omagii și Recunoaștere Postumă
În onoarea sa, Academia de Științe a Moldovei a instituit Bursa de Excelență „Academicianul Antonie Ablov”, iar Poșta Moldovei a emis o marcă poștală comemorativă în 2007. Institutul de Chimie din Chișinău găzduiește o placă memorială în cinstea sa, iar o stradă din apropierea acestuia îi poartă numele.

Importanța pentru știință și dezvoltare

Academicianul Antonie Ablov a fost o figură emblematică a chimiei anorganice și coordinative, contribuind semnificativ la dezvoltarea acestui domeniu în Republica Moldova. Prin descoperirile sale inovatoare și metodele de sinteză a compușilor de coordinație, el a deschis noi direcții de cercetare, având un impact major atât în sfera științifică, cât și în dezvoltarea țării.

Rezultatele cercetărilor sale au stat la baza unor tehnologii avansate utilizate în industrie, medicină și protecția mediului, demonstrând aplicabilitatea practică a principiilor chimiei anorganice. De asemenea, lucrările sale au fost fundamentale pentru dezvoltarea unor noi materiale cu proprietăți specifice, contribuind la progresul chimiei moderne.

Moștenirea sa științifică continuă să influențeze generațiile actuale de chimiști, servind drept sursă de inspirație pentru tinerii cercetători și pentru dezvoltarea unor noi concepte în chimia coordinativă. Astfel, contribuțiile sale rămân esențiale pentru progresul științei și pentru aplicarea acesteia în diverse domenii ale vieții cotidiene.